Egalitate

In orice relatie,de orice fel si intre oricine ,cand vine vorba de conceptul de “doi”/”doua” nu exista egalitate.Iar asta nu implica materialul sub nicio forma a acestuia.Implica doar ceea ce suntem noi ca persoane,ca fiinte umane.Tot timpul va fi unul mai asa ,iar celalalt mai asa.Dar asta nu inseamna ca nu pot fi amandoi “asa”.

In relatia de prietenie dintre doua femei,inevitabil se intampla ca una dintre ele sa fie mai frumoasa,iar cealalta mai desteapta.Dar asta nu inseamna ca nu pot fi amandoua si frumoase si destepte.In relatia de prietenie dintre doi barbati, unul este mai indraznet,iar celalalt mai timid.Intre doi frati mereu va exista unul care sa profite mai mult de pe urma oricarui membru al familiei.Intre doua surori mereu va exista genul femeii constiincioase si rebela.intre doi iubiti intotdeauna unul va iubi mai mult decat celalalt.

Nu sunt reguli,ci mai mult de atat.Este un tipar al naturii pe care,cu mici exceptii, il respecta   sarguincios.Noi intelegem termenul de “egalitate”   gresit.Frumusetea,bunatatea,altruismul,iubirea,inteligenta nu se gasesc in aceleasi forme ,in aceeasi cantitate.Cu toate ca asa am vrea sau asa credem.Daca se intampla sa existe o anume egalitate intr-un anumit domeniu atunci cele doua parti nu vor sta niciodata una langa cealalta.

Perfectionismul  asupra persoanei tale, atat moral cat si fizic, nu are nicio legatura cu ceilalti.Sau nu ar trebui sa aiba.Iti perfectionezi calitatile incadrandu-le in tiparul pe care il consideri tu ideal pentru tine.Atunci cand incerci sa devii mai “…” iti pierzi de fapt identitatea.Te ascunzi in spatele dorintelor tale gresite,pentru ca atunci cand iti doresti ceea ce are cel de langa tine, nu stii ce  vrei. Nu sti ce te defineste pe tine ca om,ci doar ca iti place ce vezi in jurul tau.Si te pierzi si nu mai reusesti sa vezi clar pentru ca ti-ai amestecat atat de tare dorintele acelea cu ceea ce conteaza de fapt pentru tine incat devi confuz. Fiecare dintre noi suntem intr-un anume fel pentru ca asa ne-am nascut.Nu exista un motiv sau o cale sa ne indreptam.Pentru ca ne-am face si mai rau.

In fine,  nu a fost vorba niciodata de o egalitate,pentru ca aceasta nu a existat practic printre oameni.Ci s-a lasat foarte usor confundata cu completarea.Nu ne cautam langa noi sau nu ne simtim atrasi de persoane care ne seamana pentru ca nu ne-am mai simti completi.Avem nevoie de aceste diferente tocmai pentru a fi noi,un intreg.Si cum sa facem acest lucru daca nu cu ceea ce ne lipseste?

Iubirea adevarata...acum si atunci.

           Se spune ca iubirea adevarata vine o singura data in viata.Dar nu este,de obicei, si adevarat.Poti iubi acum,maine si peste 10 ani persoane diferite,pot fi iubiri diferite,dar sa aiba aceeasi intensitate.Si de fiecare data sa fie vorba de o iubire adevarata.Dar ce inseamna cu adevarat…o iubire adevarata? Acea dragoste pe care nu o uiti niciodata si care ti-e destinata?Este vorba de suflete-pereche?Sau pur si simplu fiecare iubire implinita intr-o viata de om?

          Este vorba de cat de  norocosi ne simtim sau poate e destinul.Se spune ca un om poate iubi cu adevarat un singur om, acela care ii este destinat,sufletul-pereche.Dar daca  se intampla ca o femeie sa iubeasca doi barbati sau invers?Nu va avea niciodata parte de o iubire adevarata?Fireste ca da.Cred doar ca este mult prea norocoasa ca iubeste asa de mult.Asadar , iubirea adevarata nu se afla in acea persoana,intr-un singur gand,intr-o singura inima.Ea exista printre noi si ne leaga sufletele intr-un mod misterios.Iubirea adevarata poate fi in doua persoane,in trei, in zece,intr-o lume intreaga.Poate fi aici sau foarte departe,intre ea si el sau intre ele doua,intre doi copii sau intre doi batrani, intre un tigan si o romanca,intre un evreu si un ortodox.Iubirea adevarata nu cunoaste limite,principii, culori,religii,continente.Ea este una singura.Persoanele difera, le fel si povestea,anotimpul,peisajul.Nu se ascunde si nu se fereste de nimic.Nu are temeri sau indoieli.Nu pune intrebari.Este reciproca si neconditionata.Nu are garantie pentru ca nu se uzeaza in timp.Te poate schimba.Te poate ridica la cer intr-o secunda sau te poate cobori in infern.Se poate implini azi,usor,simplu si frumos sau peste 20 de ani ...dupa multe lacrimi.Se hraneste cu dor,pasiune si mister.Iubirea adevarata poate convinge destinul sa urmeze calea pe care ti o doresti tu in asa fel incat sa ai cea mai frumoasa poveste de viata.Povestea ta.Scrisa de tine.Pentru ca soarta sta in mainile tale atunci cand iubesti.

            Este simplu (sau doar pare): cand destinul este dur cu tine numai tu il poti schimba,urmandu-ti povestea.

            Specia feminina afirma :” Avem nevoie de cuvinte si de fapte pe masura, incredere, intelegere si respect.Avem nevoie sa fim apreciate.Avem nevoie de o imbratisare calda,prieteneasca.Avem nevoie de saruturi pe obraz.Avem nevoie de cadouri si de zile frumoase.Avem nevoie de cineva care sa fie mereu acolo langa noi, sa ne apere ,sa ne protejeze de cei care vor sa ne faca rau,sa ne stranga tare in brate atunci cand plangem si nu sa ne intoarca spatele.Avem nevoie de un prieten bun si de un iubit,de un tata si un frate.De o singura persoana care sa fie totul pentru noi,caruia sa fim pregatiti oricand sa-i daruim intreg restul vietii noastre.Avem nevoie de iubire adevarata.”

             Pe cand barbatii au rezumat totul la o singura fraza :”Avem nevoie de o femeie puternica si iubitoare care sa fie mereu acolo pentru noi.”

            Cand vine vorba de diferentele dintre generatii cum credeti ca sta treaba?”Complet diferita,normal” ar fi unul dintre raspunsurile pripite.Insa nu spuneam ca iubirea adevarata poate fi oriunde,oricand in inima oricui? Aici nu este totul atat de diferit precum pare.Tinerii se iubesc de mici.Dar si ce daca?Traiesc sentimente pe care parintii lor le-au trait la o alta varsta.Dar sunt tot sentimente,fie ca ei au impresia ca nu le intelegem,fie ca suntem mai mici.Este tot iubire adevarata.Pentru ca aceasta nu are varsta.Asa cum doi batrani mai pot face dragoste la fel se intampla si cu doi copii.Nu exista o varsta mijlocie  pentru a avea parte de o iubire adevarata.Pana si Julieta avea doar 14 ani cand l-a intalnit pe Romeo.

Raul - halucinatie a noptii

Toate sperantele noastre atarna de un fir de ata,pentru ca orice gand venit de nicaieri poate influenta.Atat cat valoreaza un cont in banca atat de mult putem iubi.Ori de cate ori  ni se fac rautati nutrim ganduri negative.Orice dezamagire ne conduce spre demoralizare.Nu mai stim sa fim puternici,pentru ca e mai usor sa renuntam.Nu putem sta fara sa ne certam cu cineva pentru ca simtim ca lipseste ceva.Trebuie sa fim in permanenta alimentati cu adrenalina.Cand aceasta dispare,brusc,in viata noastra nu mai exista niciun strop de culoare.

Pamantul are doua fete-una cand este luminat de soare si alta cand este intuneric-,simbolul Yin si Yang are o parte neagra si una alba,exista zi si exista noapte,intreaga specie umana are doua fete:una masculina si una feminina.Asadar,este adevarat ca fiecare dintre noi are doua fete:una buna si una mai putin buna.Insa,de ce lasam partea inchisa a firii noastre sa cantareasca mai mult cand am fi mai fericiti daca nu am face-o? Ne lasam dominati de gandurile noptii, iar acest lucru ne optureaza gandurile pozitive ale zilei.Ne legam atat de strans de apusul soarelui incat ranile de pe urma legaturii ne dor in timpul zilei.Noaptea ne leaga de maini ,privandu-ne de libertatea  de a  ne deschide in fata oamenilor,de a-i primi in lumea noastra cu bratele larg deschise.Noi ne lasam legati.Poate ca ne place si suntem masochisti.Induram durere ca apoi sa savuram placerea.Dar aici nu este vorba de nicio placere.Iar durerea nu  isi gaseste motivele.

Poate motivul este ispita.Ne lasam ispititi de rau.Acesta patrunde in mintea noastra atunci cand suntem vulnerabili,obositi de zi, ingandurati,singuri...atunci cand dormim.Noaptea faci sau gandesti cele mai teribile lucruri pe care dimineata le privesti cu o totala uimire si confuzie.

“Acum o suta de ani” se zice ca oamenii erau mult mai relaxati,sanatosi,decenti,iubitori.Asta pentru ca aveau o vointa mai puternica in a nu se lasa ispititi sau din acelasi motiv? Nu se consumau din nimicuri si ori cat de banal ar suna , luau totul asa cum era.Erau multumiti cu putinul pe care il aveau si nu  se gandeau niciodata ca le-ar fi mai bine altfel pentru ca nu cunosteau alt bine.Vara era vara,iar iarna, iarna.”Era mult mai bine”. Insa de unde ar trebui sa stim  daca era mai bine atunci,cand noua ne e bine cu raul de astazi?

Este o mare dierenta de clima,de caractere, de activitati, de vicii.Este o mare diferenta intre generatiile de azi si cele de acum 20 de ani pentru ca suntem toti obisnuiti cu un altfel de bine : cei tineri cu cel provocat de un rau inconstient  ,iar cei mai putin tineri cu binele acela pur si inocent de altadata.Atunci cu siguranta si noaptea era mult mai linistita si frumoasa...