In orice relatie,de orice fel si intre oricine ,cand vine vorba de conceptul de “doi”/”doua” nu exista egalitate.Iar asta nu implica materialul sub nicio forma a acestuia.Implica doar ceea ce suntem noi ca persoane,ca fiinte umane.Tot timpul va fi unul mai asa ,iar celalalt mai asa.Dar asta nu inseamna ca nu pot fi amandoi “asa”.
In relatia de prietenie dintre doua femei,inevitabil se intampla ca una dintre ele sa fie mai frumoasa,iar cealalta mai desteapta.Dar asta nu inseamna ca nu pot fi amandoua si frumoase si destepte.In relatia de prietenie dintre doi barbati, unul este mai indraznet,iar celalalt mai timid.Intre doi frati mereu va exista unul care sa profite mai mult de pe urma oricarui membru al familiei.Intre doua surori mereu va exista genul femeii constiincioase si rebela.intre doi iubiti intotdeauna unul va iubi mai mult decat celalalt.
Nu sunt reguli,ci mai mult de atat.Este un tipar al naturii pe care,cu mici exceptii, il respecta sarguincios.Noi intelegem termenul de “egalitate” gresit.Frumusetea,bunatatea,altruismul,iubirea,inteligenta nu se gasesc in aceleasi forme ,in aceeasi cantitate.Cu toate ca asa am vrea sau asa credem.Daca se intampla sa existe o anume egalitate intr-un anumit domeniu atunci cele doua parti nu vor sta niciodata una langa cealalta.
Perfectionismul asupra persoanei tale, atat moral cat si fizic, nu are nicio legatura cu ceilalti.Sau nu ar trebui sa aiba.Iti perfectionezi calitatile incadrandu-le in tiparul pe care il consideri tu ideal pentru tine.Atunci cand incerci sa devii mai “…” iti pierzi de fapt identitatea.Te ascunzi in spatele dorintelor tale gresite,pentru ca atunci cand iti doresti ceea ce are cel de langa tine, nu stii ce vrei. Nu sti ce te defineste pe tine ca om,ci doar ca iti place ce vezi in jurul tau.Si te pierzi si nu mai reusesti sa vezi clar pentru ca ti-ai amestecat atat de tare dorintele acelea cu ceea ce conteaza de fapt pentru tine incat devi confuz. Fiecare dintre noi suntem intr-un anume fel pentru ca asa ne-am nascut.Nu exista un motiv sau o cale sa ne indreptam.Pentru ca ne-am face si mai rau.
In fine, nu a fost vorba niciodata de o egalitate,pentru ca aceasta nu a existat practic printre oameni.Ci s-a lasat foarte usor confundata cu completarea.Nu ne cautam langa noi sau nu ne simtim atrasi de persoane care ne seamana pentru ca nu ne-am mai simti completi.Avem nevoie de aceste diferente tocmai pentru a fi noi,un intreg.Si cum sa facem acest lucru daca nu cu ceea ce ne lipseste?
1 comentarii:
Frumos spus.
Trimiteți un comentariu