Oamenii

Iti intorc spatele si te iubesc.Iti fac rau azi si te rasplatesc maine. Dau in tine cu pietre, iar apoi te strang in brate.Te mint in fata, iar apoi se intorc sa iti spuna adevarul. Si au pretentia ca tu sa nu fii prezent. Sa nu simti nimic din ce ti se intampla. Sa induri fara limite si sa ierti, apoi, orice.Au pretentia ca tu sa nu stii nimic din ce ti-au facut. Sa treci peste orice cu usurinta. Nu e vorba de oamenii de pe strada, de cei pe care nu ii cunosti inca, de cei pe care ii vei cunoaste, de prietenii tai falsi.Este vorba de oameni. Fie ca iti sunt rude foarte apropiate sau prieteni indepartati sau de suflet, iubiti, parinti, frati sau surori. Fie ca te cunosc de-o viata, fie ca te iubesc. Toti reactioneaza la fel. Toti sunt asa, pentru ca asa sunt oamenii in general.

Iar tu, printre toti acesti oameni, trebuie sa te remarci prin iubire. Tu iubeste-i oricum. Fii acolo pentru ei.Iarta-i si zambeste-le.Iti vor face in continuare rau, pentru ca le sta in fire. Dar te vor iubi mai mult, nu te vor uita niciodata si vor trai mereu cu un regret in suflet ca tocmai pe tine te-au facut sa plangi.

Si in fond, de ce  ai nevoie de iubire pamanteana atunci cand Dumnezeu, din ceruri, iti arata in fiecare secunda ca te iubeste? Iar tu te porti cu El asa cum se poarta oamenii cu tine. Pentru ca esti om. Si asa suntem noi,  oamenii,  in general.